Posts

Moarte și regenerare

Image
30.12.2023 Prima zi fără febră mare, după trei zile cu. Să ne înțelegem, sunt persoana care suportă durerile cel mai bine din câte cunosc. Nu le caut, dar dacă le am, le duc cu (relativ) stoicism. Băi, dar capul fiert le ia pe toate. Mințile clocotind, gândurile devălmășite și semi halucinațiile te bagă în lumea dezlănțuită. Nu mai merge cu placebo și homeopatie ... când ajungi la astea, gata, tragi cu paracetamoale, algocalmine, acetilcisteină, acid ascorbic și alte alea cu nume lungi. Problema e că nu funcționau nici ele de la un moment dat, iar așteptarea mea era să-și facă efectul pe loc, având în vedere că eu nu iau pastile deloc. Când am văzut 0 rezultate, m-am panicat puțin. Până la 112 mai aveam o singură etapă pe care o puteam face singură: împachetări cu cearșafuri umede.  Dar am început să văd efecte, așa că am prins speranță. Am luat pastile nu pentru că nu aș fi avut încredere în puterea corpului meu de a se reface, ci pentru că știu damage-ul provocat dintr-o inflamație p

cum inchizi o paranteza care s-a deschis singura

Image
si uite ashea, refrenul keep the fights clean and the sex dirty are o noua conotatie cand ti se spune tare si sec, dar cu ecou de scara de bloc din '81, NU. e ok. ce sa faci? stai cu rejectu' si te intrebi ce a fost aia de ce cand ai avut si tu prima initiativa reala din viata ta, se intampla pe dos decat te astepti; ca asa-i cand ai fost toata viata mai degraba de partea jurizarii cu da si nu. cand se schimba unghiul si vrei sa initiezi,  vai ce se schimba energia si legatura cu pamantul de sub picioare. aia e te chircesti un pic in tine insuti te urci pe pereti, apoi cobori incet sa nu te duci in cap si mergi mai departe bucurandu-te ca ai primit un raspuns onest de la cineva cu tiglele un pic mai bine puse pe casa intr-un moment in care poate la tine a stat ceva stramb.

a first

Image
îmi pare rău că nu-mi amintesc fiecare mili-secundă petrecută cu tine pentru a putea să te uit cu lux de amănunte. așa ... trebuie să te mai păstrez cu mine. n-am încotro. ești acolo, undeva, prezent și stai bine până n-o să mai stai.

nervuri

Image
îmi vine să merg în pădure și să iau în brațe, pe rând, toți copacii da' pe toți până dau de copacul vieții mele de ăla care respiră a 40 de ani fizici cu suflet de 15 și curiozitate de 3 de ăla care o să vină cu mine pe Camino să se dezbrace de toate ciorile care i s-au găinățat vreodată pe frunze, pe coroană și să se însoțească de compania pe care a căutat-o toată viața compania proprie aia de care nu va scăpa niciodată  și de care nici nu vrea copacul vieții mele ... cel la care când privesc, uit că fac parte din regnul animal.

suflete concentrice

Image
Mă uit și te văd Te uiți și mă vezi Dar totuși Ce la limită ne ratăm marginile Așa că O să închid ochii Să te pot cuprinde Cu totul Și să mi te las Complet Până când  Centrele cercurilor  Care suntem se pot suprapune.  

Val de bine

Image
E nou. Neșteptat. Dar binevenit. Parfumul tău e tămâia, al meu e mirul. Nu știai, nu?  Păi n-aveai cum. Am zâmbit când mi-ai spus. Nici unul din noi dus foarte des la biserică, dar cu sufletul în rai și mințile pângărite în cel mai uman și frumos mod. Cel puțin așa se vede de la fereastra mea. Nu avem un punct de vedere, suntem  un punct de vedere. Da, oarecum a meeting of minds, a meeting of souls. Mă văd pe mine când mă uit la tine. Și îmi place unde sunt. Îți mulțumesc. Poate.

fascia sentimentala

Image
eu am spatiul meu dansul meu tu ai spatiul tau si dansul tau amandoi ne dorim sa dansam impreuna ... chiar daca nu inseamna neaparat sa ne impartim spatiile. intuim cat de frumos ne-am putea completa miscarile, plutirea, bucuria de a ne lasa caderile unul pe celalalt pentru ca ridicarile sa ne arate de ce suntem aici ca sa putem dansa impreuna, insa, avem nevoie ca fiecare din noi sa-si cunoasca perfect dansul propriul, centrul de comanda, puterea si inertia la echilibru. avem nevoie sa stim miscarile care ne plac, care ne vin bine, care se potrivesc cu cine suntem, care lasa in afara noastra tot ce nu ne reprezinta, care ne semneaza felul de a fi. si deopotriva, avem nevoie sa stim incepand de unde ne terminam noi si poate incepe celalalt. una e sa inveti sa dansezi cu intentia de a dansa singur si alta e sa inveti asta in timp ce dansezi acompaniat. puterea de a naviga intersectia dintre spatiul tau si al celuilalt vine din taria de a-ti mentine centrul, indiferent de intemperii si d

growing is tough

Image
growing is tough, man! that moment when you were discovered in your hiding ... that particular moment defines your propensity to engage your will or fall back on your cosy defenses that excruciating moment when you have everything to lose ... and have no idea about the wins, yet somehow it feels like everything is at stake that moment when you've been called out in what you used to consider your secret getaway that moment when shame and guilt come to haunt you that moment it's in that moment when you either step up or shy away when you look up or reinforce the ties that keep you stuck you're either ready or not it's as simple as a yes or a no backed up by an intention to keep you warm when you forget why you started.

dupa plata si rasplans

Image
Da, si ce daca plang? Multi ar vedea in asta supremul semn de slabiciune, pentru ca nu mai poti sa contii. Asa ca dai afara.  Dar cum ar putea fi acesta crispare un semn de tarie? Un act de curaj? Nu, nu cred asta. Cred ca pur si simplu durerile se cer simtite si trebuie planse, scoase, nicidecum tinute inauntru. Ar fi egoist sa le tinem captive. Sunt energii care trebuie sa circule. Sa spele. Sa curete. Sa antreneze tot ce nu mai are ce cauta acolo. Mi-e clar ca plang a despartire, are izul ala de ... stacojiu, de nostalgie apriorica, de toamna, de "a fost" ... desi nu avem o hotarare data de vreo schema de arbitraj.  Dar pe bune, pana si juriul ... nu este el doar o conventie fata de o decizie deja luata? Asta se intampla. Desprind ceva. De fapt asist la desprinderea a ceva care s-a cojit si nu mai are in ce sa se tina. Iar pojghita aia cade odata cu ce se tinea in ea. Pot fi chiar eu cea care o sa-mi dau drumul ... cea care pana ieri se iluziona cu noi intr-un intotdeauna

waking up to life

 When you're ready, you can hear how God listens.

acum știu

Image
 Oamenii, dar mai ales omul din mine, ne-am intrebat oare ce mă califică drept un bun pretendent profesional în zona terapeutică, de suport psihologic și coaching. Nu mă îndoiam de nimic, dar mi-am dorit un răspuns visceral, profund și necompromis social. După multe bâjbâieli, care de care mai mentalizate sau nu, zilele astea mi-am dat răspunsul. Întotdeauna am văzut binele în oameni, indiferent unde erau în viața lor. Fără excepție. Este un lucru care mi-a adus reputația de naivitate pe care nu mai încerc să o dezlipesc de pe mine. S-a dezlipit singură. Naivitatea înseamnă să ignori zone de adevăr pentru a-ți susține lalaland-ul, ba chiar să te dez-utilezi emoțional, mental și psihic pentru a nu mai vedea răul, pentru că nu știi ce să faci cu el. Naivitatea e un cognitive bias foarte subtil provenit din negare și abnegația de a vedea binele triumfând pentru a nu fi nevoie să devii tu rău. A vedea binele în oameni (mai ales când nu e aparent) este o stare. Este o pătrundere intuitivă

Potriviri care nu se caută, ci se găsesc

Image
dați-mi un cerceaf curat care a trecut prin noroi, care a fost tensionat, ținut în centrifugă pentru ca apoi să ajungă sub fier încins pentru a-și ascunde imperfecțiunile, care s-a rupt sub povara celor pe care le ținea împreună, dar care cumva-cumva s-a lăsat cusut la loc, neuitând, însă, ce i-a fost prea mult ...  dați-mi un cerceaf curat care a trăit șifonat de viață, de paturi, de alte țesături sau garnituri de pat, care a fost tăvălit pe toate părțile, întors pe dos, mototolit, spălat la temperaturi înalte și în contact cu abraziv, mult abraziv ...  dați-mi un cearceaf curat care, deși ținut în spatele jaluzelelor trase, năzuia la puțin aer curat și la lumina care să-l scape de acarienii fără de care ajunsese să nu mai știe cine e ...  dați-mi un cerceaf curat prin care vezi soarele, dar care știe să țină umbră. dați-mi un cerceaf curat pentru că a fost cotonogit de murdărie. și îi voi fi ultima din iele. foto: Unsplash

spațiul negativ

Image
Am o zi în care experimentez o lipsă acută de voință. No agency whatsoever. Un fel de mototolire interioară. Nu e nimic nou. Nu e nimic surprinzător la asta. Și nici supărător. De fapt, supărător e puțin, pentru că o voce mică îmi urlă mut: piezi vremea! hai, fă ceva! Ce? Nu vreau să fac nimic. Nu simt că e nevoie să fac ceva.  Să ne înțelegem, nu e letargie, lene sau spleen. E ... pace. O liniște umplătoare de spațiu, deschisă, non-resistant, permeabilă în aceeași măsură în care e și densă; astfel că nu mai e loc de nimic altceva.  Verbele de acțiune nu-ți găsesc rostul și locul, iar eu mă simt viețuind în diateză pasivă. Sunt totuși niște întreprinderi care se cer subliniate: mă tolănesc pe fotoliu, scriu, beau apă, mănânc. Și dincolo de voința-mi conștientă, respir, produc celule noi, lansez semnale neuronale - cu alte cuvinte, exist. Ca și până acum, exist, în ciuda unor manifestări vizibile de schimbări în materie.  Cumva, momentele astea devin un etalon de investiție energetică,

Puținătate

Image
Cât de rar, cât de incredibil de rar întâlnesc cumpătarea oamenilor în a folosi cuvintele și sunetele pe care acestea le fac prin rostire. Tot atât de rar simt că trec razant pe lângă ocazii neprețuite de a petrece timpul împreună cu ei în liniște. Îmi doresc acest tip de comunicare și, deși ai crede că poate fi realizată unilateral (pot sta oricând în tăcere cu alți oameni), totuși nu e deloc așa. Ai nevoie de participarea și acordul lor în asta. Altfel nu faci decât să te lansezi în gimnastică mentală cu tine însuți. Mda, e cam ca vara asta. Cu multă secetă; dar și când dai de apă ... !  foto: genesiswatertech.com

Roots

Image
We've spoken so much in your English that now I am sat with missing my home which is in my Romanian realm. I miss speaking my semantic nuances and linguistic valences in the language that I learned to say  Mom and I love you . I miss being with my native verbal conundrums  and to hold my Romanian space. It's a part of me I'll always love and I'll always call home and one that I'm afraid I won't ever be  able to translate for you.

Ne ținem de suflete

Image
 În toate conversațiile, de fapt vorbim cu noi înșine.

privindu-te, mă văd și mai bine

Image
a fost o neîntâmplare să te observ pentru ca mai apoi să te văd. practic nici nu te-am zărit până nu m-ai vorbit tu pe mine,  cu un timbru pe cât de teatral, pe atât de sincer și neascuns. ai dreptate, m-au declanșat vorbele tale într-atât,  încât mi-am amintit pe loc toate pornirile-mi înăbușite  ale celor cincizecișipatru de ore de dinainte.  erau toate acolo, gata de a ieși la lumină,  de a se da razelor soarelui  și de a-și face loc prin întuneric încet încet și pe nesimțite. doar că nu aveau curaj,  nu știau dacă să-și dea voie să existe până la capăt pentru că nu aveau răsunet în nimic, le trebuia oglindă. dar într-un mod foarte elegant,  tu le-ai dat girul și au devenit de nestăvilit în fața a ceea ce ne-a schimbat pe amândoi pe loc. niciodată nu rămânem aceiași când ne lăsăm duși de senzualitate, de viață, de eros de această energie creatoare  care ne alchimizează întru extincție și apoi ne conduce la explozii care ne recrează continuu punându-ne la loc în feluri diferite. pent

woke - another dogma society didn't need

Image
I write this article today with a heavy heart, knowing that I am stepping out on a limb by doing it because anyone who shares a viewpoint that contradicts the current “in style” social narrative is immediately branded a villain. These are strange times indeed within human society. The current trend within society is “wokeness”. And this should make a spiritual figure like myself very happy. After all, awakening is a virtue. Society is served by people being aware and well informed.  It is served by people being actively attentive to and responsive to important societal issues. But alas, I am not happy. Because the woke movement is not what people think it is. It is not wokeness at all. Instead, it is a human society that has fallen into yet another pothole of both the ego and unconsciousness. What used to be a social movement fueled by empathy and compassion and the desire to make a positive change. And what once was a social movement that successfully exposed the dark reality of injus

despărțire

Image
Voi pleca din România pentru a o putea iubi din nou.

partea dominantă din noi

Image
sunt dreptace. motiv pentru care tind, evident, să fac majoritatea lucrurilor cu partea dreaptă a corpului, mai puțin niște exerciții fizice prin care îmi caut echilibrul  se pare că cel mai bine ajung la echilibru când mă las pe stânga, pe partea ne dominantă, dar care își spune cuvântul în momente cheie. în seara asta la duș am avut o senzație fizică nouă. cumva, fără intenție, în loc să țin dușul cu mâna dreaptă, cum obișnuiesc, pentru o secundă, l-am mutat în mâna stângă și tot pentru o secundă, am trăit o senzație nouă de cald și foarte plăcut peste întregul meu antebraț drept.  ca și cum apa caldă nu l-ar fi atins demult. apoi am revenit la obiceiuri și după scurt timp, m-am trezit mutându-mi din nou dușul în mâna stângă și simțind pe antebrațul drept acea senzație nouă și învăluitoare. și întrebându-mă cum poate fi nouă o senzație pe care, teoretic, o simt zilnic, am realizat că este nouă pentru că reprezintă curiozitatea și deopotrivă dorința mâinii dominante de a se avea grijă

every illusion is real

Image
sometimes when you find yourself in a dark place you think you've been buried but actually, you've been planted. foto: Peter Herrmann

the face of change

Image
I know I've changed, but I had to. Life demanded change from me. I saw myself walking the path of pleasing others, letting myself down, and ignoring my own heart. I knew if I didn't pivot, I would end up with too little joy and too much regret. So I did it. I asked myself what I want. What I need. What would make me happy. What would make my heart full. And the answers to these questions produced an entirely different version of me. One that many didn't recognize, and one that many felt uncomfortable with. But you see, that's because I was no longer serving them first. I was no longer putting their needs above mine. So I let some people fall away. I wished them well, and continued on my journey. And somewhere in this process, I started to find me. See me. Become me. So yes, I have changed. Finally. I've changed into myself. Textul nu îmi aparține, însă îmi descrie integral ce simt azi, la două zile după reîntâlnirea de 20 de ani de la liceu. O revedere mult mai emoț

Meditații în culori

Image
M-am apucat de colorat. Ori o iau razna, ori mă vindec. O intersecție foarte faină in care să te afli (pe tine). Senzația de amintire a copilăriei este fantastică și v-o recomand din când in când. Ce am realizat (amintindu-mi de fapt ce știam): - oricât ai mapa modelul dinainte, nu îl vezi decât după ce te apuci de colorat. Multe confuzii și presupuneri se clarifică sau se anulează în proces. Uită agenda și lasă-te purtat. - dacă, din când în când, esti neatent și calci peste margini, e ok. Mergi mai departe. O să vina următoarea culoare să continue ce ai început.  - nu strânge creionul în mâna și nu te mai crampona, bucură-te! Lasă energia bună să te ia, la propriu, de mână. - oricum ai combina culorile, este imposibil să nu iasă ceva frumos. Nu te mai stresa cu ideea de complementaritate, toate culorile sunt complementare, așa ca folosește-le oricum, va fi bine. - ascultă-ți atent creionul pe foaie. E sunetul intimității cu sufletul tău. Pentru interesați, cartea este o bucurie care

Be yourself

Image
A poem by Julian R. Smith You must learn that you cannot be loved by all people. You can be the finest apple in the world, Ripe, juicy, sweet and succulent. But you must realise, That there will always be people who don’t like apples. If you are the world’s finest apple, And someone you love doesn’t like apples, You have the choice of coming a banana. However, be warned, If you choose to become a banana, You will only be a second-rate banana. But you can always stay the finest apple. Now understand, If you become a second-rate banana, There will always be people who don’t like bananas. Furthermore, you can spend your life Trying to become the best banana, Which is impossible if you are an apple, Or, you can concentrate on being the best apple. If you are an apple, Stay an apple, be the best apple, And wait for an apple picker to come along. If you are an apple picker, pick an apple, Don’t pick a banana and try to make it round.

Când viața știe mai bine decât tine

Image
nu știu ce poate fi în sufletul părinților care află că au un copil cu autism, dar această lectură .... este poate cel mai delicat, sensibil și frumos poem care descrie o astfel de experiență.  foto: Ana Kolosyuk

Asocieri libere

​Văd multe branduri care își asociază momentan imaginea cu Ucraina. Într-un fel sau altul. O combinație cromatică ce va spori subconștient afinitatea față de IKEA.

oamenii-conservă

Image
suntem destui de mulți, aș presupune, cei care umblăm închiși în noi. așa, ca eschimoșii. atât de închiși, încât uneori nici măcar propria suferință nu ne mai semnalizează că avem simțuri, pentru că se lovește de oglinzile reflectorizante în care chinul se vede în oglindă chin care se vede în oglindă chin care se vede în oglindă chin ... și aparent totul e o iluzie optică ce nu cere intervenție, ci eliminarea luminii care bate pe oglindă. altfel, suntem prezentabili social, chiar foarte. și tot destul de mulți dintre noi, aș zice, ne așteptăm de la alții să ne deschidă ... și să aibă, spunem noi, curajul și răbdarea de a ne suporta ghețarii, doar doar ajung să se topească. doar că așteptarea de a ne topi celălalt nu se mulează întotdeauna pe dorința noastră de a nu mai fi sloi ... pentru că ne servește.  oh, ce bine ne servește. mă rog, ne-a servit cândva în trecut, când, fără asta nu am fi putut exista și am rămas în rutina obiceiului că încă ne folosește. adică fix iluzia aia de ogli

lumea prin ochi diferiți

Image
am remarcat că lacrimile de la ochiul stâng mă pișcă. dar destul de tare. durerile din suflet nu se lasă trecute cu vederea și își marchează teritoriul. pe dreapta e OK, cu rațiunea stau bine, acolo lacrimile sunt clasice: ude, calde și sărate.

ițele unei minți care își înțelege limitările

Image
Vorbeam aseară cu o prietenă despre una, despre alta ... nu ne-am auzit de un an si vai, ce frumoasă a fost reîntâlnirea!  Pe de o parte, parcă ne văzusem doar cu o zi înainte și pe de alta, când am început să ne povestim reciproc experiențele, parcă am trăit o mini-viață în timpul ăsta. Cât de relativ devine totul, în funcție de punctul de referință! Printre altele, am ajuns să vorbim despre cine suntem, noi ca oameni. Și din ce suntem făcuți, cum ajungem să ne rătăcim pentru ca apoi să ne regăsim ... de ce ne supărăm, ce ne bucură și în ce măsură e bine să ținem cont de toate astea în viața de zi cu zi. Ce mi-a atras atenția la un moment dat a fost povestirea unei amintiri despre relația pe care a avut-o cu cineva din trecutul ei de peste 15 de ani. O relație obișnuită între doi oameni, legat de care era absolut convinsă că ea fusese pe scaunul celui lăsat în urmă  pentru a constata recent că, de fapt, lucrurile au stat invers. Pur și simplu nu-și explica modul în care mintea i-a juc

waking up

If you find yourself living in the wrong story or don't feel at home in your own world, leave. The biggest context of your microcosmos. Great watch .